Orice persoana conectata la realitate poate observa presiunea, aproape de paroxism, la care cetatenii sunt supusi. De parca problemele economice legate de criza nu erau de ajuns, asistam la o escaladare a presiunii politice pe care nu o vad defulata pe canale sigure, care sa nu afecteze factori importanti, precum credibilitatea nationala, fie ea si BBB-.

Poate asta se vrea, poate ca este doar o dovada suplimentara a prostiei sau a dezinteresului fata de interesele nationale ale unora dintre exemplarele politice ce stiu ca o tara care sa fie asezata pe meritocratie si democratie autentica nu i-ar accepta. Eu cred, desi inca nu am dovezi, ca aceatsa presiune este artificiala si este consecinta accelerarii judecarii proceselor penale de inalta coruptie. Incepe sa se lase, ce-i drept timid, cu verdicte de inchisoare cu executare: Adrian Nastase, Sorin Ovidiu Vantu si, sunt convins, vor urma si altii. Si asta, celor cu bani si aflati in aceasta postura, nu le convine.

PRESIUNE POLITICA

Folosindu-se de un fitil aprins de presedintele Traian Basescu atunci cand l-a atacat in direct pe Raed Arafat la televiziune, politicienii au pornit o ofensiva "la baioneta" si la comanda prin care cetatenii sunt agresati astfel:

- presiunea strazii: alimentarea cu bani si foloase ale unora dintre "manifestantii" din piete sau organizarea de actiuni in strada de catre partide. Se incearca astfel atacarea puterii, a legitimitatii democratice a mandatului acestora, prin crearea unei senzatii de "vointa unanima populara". Alimentata cu sondaje de opinie care arata nivelul de incredere scazut, USL-ul, principalul "opresor" incearca impunerea de alegeri anticipate cu cateva luni inainte de alegerile la termen. Motivul logic nu exista, cel adevarat tinand poate cont de judecarea sub presiunea strazii a unor procese de coruptie.

- presiunea asupra justitiei: acuze de imixtiune ale lui Traian Basescu in judecarea procesului lui Adrian Nastase, la care adaugam mitingul de la Pitesti organizat de PSD pentru a face front comun in jurul infarctmiocardicului inchipuit Constantin Niculescu. Au urmat acuze directe ale fostului procuror Victor Ponta ca, atunci cand USL-ul va ajunge la putere va pedepsi cativa magistrati. O interventie grava insa nepedepsita de cei care acuzau ca Legea raspunderii magistratilor inseamna o imixtiune a politicului in sfera justitiei. Inclusiv ONG-istii de serviciu Alistar sau Parvulescu au tacut la auzul unei asa enormitati la adrea democratiei si a separatiei puterilor in stat. Poate ca banul e mai motivant dacat asumarea unor principii pentru care spun ei ca activeaza.

-presiune pe Parlamentul European: Seminarul organizat de USL cu sprijinul socialistilor – democrati si liberalilor europeni la Parlamentul European,  un teatru ieftin prin care s-a incercat sanctionarea Romaniei si taierea de fonduri europene pe motiv de "Jos Dictatura" – Rovana Plumb este dovada scopului acestei actiuni – pune inca o presiune atat pe putere cat si pe institutiile statului. Inclusiv mediul de afaceri care deruleaza proiecte europene este afectat. Imaginati-va ce presiune este pe cel care a scos bani din buzunar pentru achizitii si sa se vada cu banii rambursati la anul sau poate niciodata, pentru ca asa vrea Rovana Plumb, Victor Ponta sau Crin Antonescu. Dar ce sa stie ei, ca doar "timpul trece leafa merge", nu?

-presiune pe televiziuni: la TVR se disputa un meci derizoriu intre combatantii din interior care si-au asumat pozitii pro-putere sau pro-USL. "Memorialul durerii" s-a transformat intr-un instrument cu care s-a realizat eliminarea doamnei Rodica Culcer din TVR. La actiunea de sustinere a doamnei Culcer de pe internet, a iesit la baioneta pe Facebook Emil Hossu – Longin, fiul doamnei cu memorialul, amenintand. Gest nepermis. Parinti si copii, neamuri, rude apropiate ce au invadat televiziunea publica si care fac acum jocurile unui partid sau al altuia, dupa interese meschine. Intoarcerea la perioada Sassu pare inevitabila.

Si ca tot vorbim de televiziuni sa nu uitam cum a fost scos Radu Moraru (Nasu) de la televiziunea detinuta de patronul RDS – RCS si care acum transmite on-line. Ori divizarea Realitatii TV. Sau numirea lui Sebastian Lazaroiu, om politic, la o televiziune apartinand unui comunist notoriu. Si, ca tabloul sa fie complet, adaugati inactiunea CNA-ului, sub patronajul caruia se intampla toate. De ce? Pentru ca manipularea, oricat ne-am impotrivi sau am nega, functioneaza. Iar pentru asta este nevoie de vuvuzele.

-presiunea pe Parlament: de ieri, politicienii sunt in vacanta platita. Nu ca ar fi fost, pana acum, la munca. Nu. Doar se fac ca nu le convine Traian Basescu si vor alegeri anticipate. Din cate se pare Senatul este blocat. Suficient ca nicio lege sa nu treaca, desi, macar una este necesara: Legea electorala pentru 2012. Sa mai vorbesc despre Legea reorganizarii administrative sau implementarea referendumului din 2009? Mai are vreun sens? Ii vom vedea, insa, pe la televiziuni, coafati si vopsiti, pensati si odihniti, cu buzunarele pline de bani si interese, cu sacii in caruta, ducand grija "omului de rand care nu intelege" cand cineva, cu subiect si predicad, devoaleaza aceasta magarie.

-presiunea pe primari si institutii: un articol din Renasterea banateana reda declaratia sefului filialei PSD Timis in care afirma ca intr-un sondaj intern al partidului au fost inclusi si unii primari din PDL. Cine crede ca asta s-a facut pentru ca PSD-ul a ramas fara posibili candidati se inseala: e doar o presiune pe primarii cu potential de a castiga voturile din localitatile lor de a trece la USL. Si daca se intampla la Timis de ce sa nu se procedeze la fel si in alte judete? Mai ales in cele declarate "rosii"? Daca se intampla la nivel de primari, de ce sa credem ca in institutii nu se procedeaza la fel? Ca doar sefa de la ITM Timis prinsa in flagrant cand lua mita, pentru partid o facea, nu?

-presiunea pe mediul de afaceri: a inceput joaca cu "marim desi nu avem de unde". Salariile, pensiile sau ajutoarele sociale fac obiectul promisiunilor "din buzunarul" nostru pentru a mai castiga simpatie si voturi de la credulii inadaptati ai realitatilor economice. La asta se adauga inca o presiune pe mediul de afaceri: marirea salariului minim inseamna taxe mai mari si profit mai mic sau faliment, la care adaugam deja traditionala finantare a campaniilor electorale de-a valma. Bani, presiune, risc de faliment. Toate pentru ca sa alegem din nou niste nulitati care peste 4 ani vor proceda la fel.

-presiunea pe populatie: taxe auto (si nu numai) mai mari, preturi la carburanti in crestere, costuri la intretinere peste posibilitati, rate neplatite. Adaugati televizorul care prevesteste apocalipsa si exacerbeaza ca Breaking News suicidul unei vedete bolnava psihic. Plus pericolul inchiderii firmei unde lucreaza fiecare sau desfiintarii postului de la stat. Sau obligatia de a mai face nu stiu ce curs sau a face inca o cheta pentru nu stiu ce sef care a mai scris o carte si nu are cui sa o vanda sau ca este ziua lui de nastere.

STOP!

Exemplele pot continua, adaugand alte forme de presiune la care suntem supusi si la care ni se induce ca nu mai avem alta solutie decat sa iesim in strada. Sa lasam rationalul si, emotiv si violent, sa scapam de presiune.

De ce toate astea? Pentru ca stiu ca pierd razboiul cu propriul popor. Ca timpul socotelii dupa fapta si rasplata a venit.

Sunt infricosati ca justitia lucreaza. Ca inca avem un leu stabil in raport cu euro. Ca avem sansa sa facem in sfarsit investitiile de care avem nevoie in infrastructura. Ca ne putem decide soarta. Sunt ingroziti ca stim ca hainele cele noi ale imparatului sunt doar o himera pe care ne-au servit-o peste 22 de ani, poporului catalogat ca "stupid people". Sunt terorizati ca vor pierde inca o data puterea si creditorii le vor cere socoteala in stilul in care interlopii o pot face. Sunt terifiati ca vor fi dati uitarii.

Pentru ca ei stiu ca suntem, ca popor, o forta mai mare decat ei si merg la intimidare, sa nu aflam asta. Iar atunci cand vom actiona unitar, cand le vom arata locul pe care il merita si vor ajunge acolo, aceasta presiune va inceta. Vom respira aerul libertatii apoi, ca dupa o furtuna apriga, ne vom umple inima cu INCREDERE si SPERANTA. Vom cauta COMPETENTA si o vom pune sa faca ce trebuie, pentru cetateni intr-o tara DEMOCRATICA. Sper sa nu ma insel.

Decizia de ieri a ICCJ referitoare la cazul in care este implicat fostul prim-ministru Adrian Nastase reprezinta un atac la adresa imunitatii de care clasa politica de nivel mediu si mare din Romania a beneficiat peste 22 de ani. Pasand functia imunitara justiei, conform celebrei fraze rostita de Rodica Stanoiu « odata ce ne-am pus peste tot oamenii … nu-i mai sunati toata ziua, ca, unu la mana, stiu ei ce au de facut şi, doi, au si ei demnitatea lor », politicienii se vad descoperiti si pasibil de a face boli ce se trateaza doar cu penitenta organizata institutional.

Forme de atac la adresa sistemului imunitar al politicienilor au existat si, este adevarat, Traian Basescu este cel vinovat de deciziile de ieri ale ICCJ. Dar nu pentru ca traim in dictatura, ci pentru ca a cerut implementarea codurilor pe care ni le-am asumat in fata partenerilor europeni. Cu acestea aplicate si cu Legea raspunderii magistratilor, baietii care nu trebuiau deranjati si cu demnitate din spusele Rodicai Stanoiu se vad obligati sa aplice legea.

Iar problema noastra nu este aceea ca avem legi proaste ci ca ele nu au fost aplicate sau pe baza lor s-a judecat tendentios. Introducerea obligativitatii practicii unitare, in care pe acelasi caz sa se judece similar, va duce la o si mai mica posibilitate de manevra prin care penalii nostri erau condamnati pana acum la prima instanta si achitati la recurs. Poate, spun, desi suntem inca departe.

Ce este de retinut este ca justitia care a insemnat pana acum sistemul imunitar al politicienilor da semne de vulnerabilitate, lasandu-i pe acestia sa li se vada "sub fusta". Dupa ce i-am vazut  "ouale" lui Nastase probabil ca vor urma si altii ce stau cu dosarele nejudecate pe fond de ani buni. Probabil, spun, pentru ca justitia inca e "mereu surpinzatoare" in "Land of Choice".

Insa ce folos ca, desi presa autentica si blogosfera, atata cat a mai ramas de buna credinta, arata cu degetul ca "imparatul e in fundul gol", noi, populatia votanta inca mai credem in hainele cele noi pe care ni le descrie imparatul. Sau inca mai credem ca, spunandu-i imparatului ca e dezbracat, vom sughita de foame pe marginea drumului, fara a avea incredere ca putem fi altfel, mai buni si mai puternici si ca ne putem construi singuri viitorul.

Ieri justitia ne-a aratat ca Nastase nu e imun. Chiar daca Adrian Nastase a chemat presa sa spuna ca Basescu i-a furat hainele. Inainte o chemase, prin 2003, sa-i filmeze colectia de tablouri scumpe cumparate din venitul de bugetar. Maine ii vom vedea poate si pe Nicolaiciuc, Popa, Vantu, Mihailescu ori alti penali ce isi asteapta randul. Vor spune ca si hainele lor sunt la Basescu. O data, de doua ori, … apoi va deveni un arhetip de genul "Johannis, Frauda, Dictatura", asa cum ne-au cantat pe sticla de ceva ani incoace. Fara argumente, doar vorbe fara fond, fara "camioanele cu probe", se va auzi doar un zgomot de fond, ce seamana a vuvuzele.

Vom alege sa le plangem de mila, sa ne bucuram acum si sa fim dezamagiti, poate, la recursul lui Adrian Nastase sau sa desavarsim ce a inceput justitia? Pentru ca a doua varianta cere solutii care trebuiesc construite si pentru asta e nevoie de oameni integri si cu expertiza. Daca le ai pe amandoua sau numai pe prima si expertiza vrei sa o construiesti alaturi de noi, NO HAI! E loc si pentru tine.

Pentru cine a vazut astazi la PRO Tv emisiunea cu Ion Tiriac de la ora 10.00, argumentele aduse de omul de afaceri sunt mai mult decat logice si de bun simt. Prin 2009, intr-o alta emisiune unde era invitat impreuna cu Dinu Patriciu, l-am vazut si auzit cum i-a spus acestuia ca intre un om de afaceri si un om cu bani este o diferenta.

Atunci doar banuiam ce vrea sa spuna si mi s-a parut mai mult o detasare de Patriciu. Timpul a aratat ca expertiza lui Ion Tiriac in domeniul economic e mai mult decat valoroasa. Cine nu crede sa se uite la ce a facut Dinu Patriciu cu mic.ro, afacerea sa cu buticarii de cartier: e in faliment si contractantii sai fac manifestatii prin fata firmelor acestuia. La Tiriac nu se intampla asa ceva. Iata macar una din diferente.

Dar nu numai din cauza aceasta Ion Tiriac este o valoare. Prin lobby, prin relatii, prin genul de persoane pe care le formeaza, prin locurile de munca create, dar si prin experienta in lucrul cu oamenii, fostul tenisman are un cuvant greu de spus. Evident ca acest cuvant sau imaginea lui Tiriac nu sunt importante pentru daramatorii de profesie care, si daca s-ar intalni cu Dumnezeu s-ar declara dezamagiti.

Atunci cand Ion Tiriac spune ca solutia crizei nu se afla la Traian Basescu, nici la Angela Merkel, nici la Nicolas Szarkozy sau Barack Obama stie ce spune. Asta pentru ca niciun om politic nu poate rezolva criza pe care o simtim de cativa ani, cu atat mai putin un Crin Antonescu sau un Victor Ponta. Pe de alta parte, Ion Tiriac stie ca stabilitatea si intarirea increderii intr-o piata sau intr-un stat sunt elemente care devin vitale pentru viitorul nostru. Si atunci ce rost ar avea alegeri anticipate cu una – doua luni inainte de alegerile la termen.

Iata ca a trebuit sa vina cineva cu inteligenta si experienta care sa-i intareasca lui Traian Basescu autoritatea castigata prin alegeri democratice si contestata de USL fatis sau pe furis si sa linisteasca o tara care poate derapa catre anarhie destul de usor. Pentru cine nu intelege aceste mesaje trebuie sa stie ca ele sunt pentru minte, pentru inteligenta si nu pentru inima. Intaresc aceasta afirmatie spunand ca emotiile negative determinate de o situatie dificila si care sunt normale pentru cel care o traieste nu trebuie sa stea la baza luarii unei decizii pentru viitor.

Doug Wead, seful de campanie electorala al presedintilor George Bush tatal si fiul, spunea ca "nici macar Casa Alba nu iese cu o dezmintire atunci cand este atacata. Se foloseste de credibilitatea si autoritatea unei a treia persoane care sa intareasca pozitia Casei Albe si sa minimizeze sursa atacului". Aceasta metoda este cunoscuta si ca "Expertul din afara orasului" sau "a treia persoana". Nu intru in amanunte.

Pozitia exprimata de Ion Tiriac se incadreaza usor aici: poate ca nici el, ca si mine si multi altii, nu suntem fani ai presedintelui Traian Basescu. Insa ea mi se pare cea mai potrivita pentru ceea ce se intampla sau se poate intampla in Romania. Intrarea in anarhie e mai periculoasa decat mentinerea unei coalitii cu o imagine erodata inca 3-4 luni. Iar din oferta politica actuala, politicieni si partide, nu avem ce alege inca. Chiar politicienii o recunosc huiduiti in piete, apeland la solutia tehnocratilor din BNR pe care, a-propos!, Tiriac nu a uitat sa-i laude.

Ce poate invata Noua Republica din asta? Ca poate – sa-mi fie iertat termenul – "folosi" autoritatea simpatizantilor sai atunci cand se doreste promovarea unui candidat, unei initiative, unui proiect. Avem simpatizanti si semnalele de sustinere vin nu numai la Bucuresti ci si in Timisoara, Arad, Galati sau la Iasi. O parte a societatii civile ne priveste cu incredere si speranta si ne ofera suportul sub o forma sau alta.

Alegerile locale ne prind cu unele filiale in curs de organizare si cu altele cu o structura mai bogata de responsabilitati asumate. Avem solutia unor candidati independenti, sustinuti de miscarea Noua Republica, pe care "expertii din afara orasului" cu credibilitate ii pot promova opiniei publice ca pe o posibila varianta pentru cei care doresc sa le incredinteze votul.

Este o solutie si, evident, nu este singura. Mai sunt si altele si, in functie de situatie, merita incercat. De ce nu?

De ce nu cresc repede constructiile politice de dreapta?

1.    Sunt create cu mintea si nu cu inima. Mintile se coordoneaza mai greu
2.    Sunt constructii cu oameni independenti. Nu vor sa aiba sefi, contestand liderul.
3.    Sunt constructii cu oameni de afaceri. Vor sa aiba permanent controlul.
4.    Nu exclud profitul. Nu toata lumea are definita relatia cu banii.
5.    Sunt constructii cu oameni cu ego. Ego-ul e o bariera de comunicare.
6.    Sunt constructii ce doresc schimbare. Nu toti doresc sa se schimbe.
7.    Sunt constructii cu personalitati si lideri puternici. Unii vor osanale, yesman-i si statui.
8.    Sunt constructii cu oameni diferiti. Nu intotdeauna pozitionarile sunt pe acelasi nivel, infatuarea aducand respingeri.
9.    Sunt constructii cu oameni expusi. Intotdeauna exista limite de autoprotectie.
10.    Sunt lovite si anihilate de cele mai multe ori. Increderea in viitor este mica si orice esec devine o scuza buna pentru a abandona.

De ce constructiile de dreapta pot avea succes?

1.    Sunt create cu mintea si nu cu inima. Emotiile se sting repede, ideile penetreaza constiinte.
2.    Sunt constructii cu oameni independenti. Sunt cei mai aprigi aparatori ai libertatilor cetateanului.
3.    Sunt constructii cu oameni de afaceri. Au cele mai mari sanse sa se autofinanteze si sa fie transparenti.
4.    Nu exclud profitul. Relatiile de afaceri de tipul win-win intaresc relatiile in grup.
5.    Sunt constructii cu oameni cu ego. Ego-ul poate da valoare.
6.    Sunt constructii ce doresc schimbare. Vor fi primii care vor percepe oportunitatile.
7.    Sunt constructii cu personalitati si lideri puternici. Ceilalti pot beneficia usor de expertiza si vizibilitate.
8.    Sunt constructii cu oameni diferiti. Iata sansa construirii unor organizatii deschise!
9.    Sunt constructii cu oameni expusi. Transparenta este un atu si va genera incredere.
10.    Sunt lovite si anihilate de cele mai multe ori. Cu atat dorinta de a dovedi ca se poate este mai mare.

În ultimele zile în România au avut loc mişcări de stradă, la început pentru susţinerea doctorului Raed Arafat, apoi transformându-se în proteste îndreptate împotriva preşedintelui ţării, Traian Băsescu, dar şi a guvernului condus de prim ministrul Emil Boc. Aceste mişcări sunt anarhice, transformându-se din proteste paşnice într-un adevărat război între protestatari şi jandarmi, neavând un conducător şi nefiind organizate.

În ziua de 11 ianuarie 2012, fondatorul SMURD, Raed Arafat, nefiind de acord cu noul proiect de lege al sănătăţii, a demisionat din postul de subsecretar de stat. El s-a opus proiectului de lege a sănătății deoarece acesta prevedea ca operatorii privați să poată contribui, dacă îndeplinesc anumite standarde, la asigurarea unei părți a serviciului de urgență. Arafat a argumentat că sistemul funcționează bine și că apariția unor  noi operatori de urgență îl va destabiliza. Proiectul de lege mai prevedea și ca spitalele să poată funcționa ca societăți comerciale sau ca fundații, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate să piardă monopolul și să aibă concurență din partea asiguratoriilor privați, iar producătorii de medicamente să fie taxați suplimentar. Totuşi, nimeni nu avea de unde să ştie că demisia docorului Arafat avea să fie picătura care a umplut paharul.

A doua zi, în data de 12 ianuarie 2012, a avut loc în România o serie de proteste de stradă împotriva reformelor sistemului sanitar promovate de Guvernul Boc prin lansare în dezbatere publică proiectului de lege a sănătății. Primul oraș în care s-a protestat a fost Târgu Mureș. Astfel de manifestații au continuat și după 12 ianuarie, în București și în alte 51 orașe din 37 de județe.

Pe 13 ianuarie la București, mai mulți manifestanți s-au adunat în Piața Universității, în fața Teatrului Național, pentru susținerea lui Raed Arafat. O oră mai târziu,  protestatarii au plecat în marș din piață îndreptându-se spre Palatul Cotroceni. Numărul manifestanților a crescut, astfel încât în fața Administrației Prezidențiale s-au adunat circa 2000 de oameni. În seara aceleiaşi zile, președintele a cerut Guvernului să renunțe la proiectul de reformă, în urma presiunii opiniei publice, constatând că „sunt mulți care sunt mulțumiți de sistemul de sănătate și că reforma nu este dorită de nimeni din sistem, cu excepția unor medici tineri”.

A doua zi (în 14 ianuarie), protestele de la București au degenerat în manifestări violente, mai mulți oameni fiind răniți. Jandarmeria a strâns cordonul, la care manifestanții au răspuns aruncând cu pietre, petarde și au vandalizat mai multe amenajări publice și mobilier stradal. Jandarmeria a ripostat folosind gaze lacrimogene.

Pe 15 ianuarie, protestele de la București au devenit din nou violente. Jandarmeria susține faptul că protestele de sâmbătă seara din București au degenerat odată cu apariția în Piața Universității a unor grupuri compacte conduse de lideri ai galeriilor cluburilor de fotbal FC Steaua București și Dinamo București. Printre aceștia au fost identificați lideri ai fanilor dinamoviști și un coordonator al galeriei steliste. Jandarmeria a folosit gaze lacrimogene și tunuri de apă. În acea seară, numărul protestatarilor ajunsese la cifra de 13.000 în întreaga țară.

Pentru a preveni manifestări violente și în data de 16 ianuarie,  jandarmii au organizat filtre pentru cei care doreau să ajungă în Piața Universității, legitimând și percheziționând persoanele cu „comportament suspect”. Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei București a declarat că 10 manifestanți au fost duși la secțiile de poliție: unul pentru deținere de droguri, unul pentru deținere de baston telescopic și opt pentru deținere de materiale pirotehnice.

Pe 17 ianuarie, protestele au continuat în toată țara. În Alexandria, județul Teleorman, sute de oameni, inclusiv cetățenii șomeri, pensionari, funcționarii publici și sindicaliștii au protestat în fața Casei de Cultură. Lor li s-au alăturat alți zeci de oameni din Roșiori de Vede care au sosit cu autobuzul. În special, pe lângă demisia lui Băsescu, oamenii au cerut și demisia prefectului județului Teleorman, Teodor Nițulescu.

Pe 18 ianuarie, protestele au continuat în toată țara, dar s-a anunțat și un miting politic USL pentru a doua zi. Pe 19 ianuarie, oameni care au luat parte la protest, dar susțin că nu s-au manifestat violent, au fost ridicați și duși cu dubele către secțiile de poliție din Capitală.  În Piața Arcului de Triumf a fost organizat un miting USL, dar aceștia au fost primiți cu ostilitate de către protestatarii din Piața Universității, Ludovic Orban, fiind îmbrâncit și huiduit de aceștia.

Protestele au continuat şi în următoarele zile, având loc, în 21 ianuarie, confruntări violente între protestatari şi jandarmi. Chiar şi azi, în ziua de 24 ianuare, sunt aşteptaţi în capitală peste 10.000 de protestatari, de la cadre militare disponibilizate la ultraşi, pensionari şi revoluţionari.

Cu toate că doctorul Raed Arafat a acceptat, în 17 ianuarie, să revină pe poziția din minister de unde demisionase, criza nu a fost dezamorsată, protestele cetățenilor nu au încetat, tematica diversificându-se, iar solicitările de demisie a președintelui și a primului ministru s-au intensificat.

Totuşi nu toţi protestatarii au susţinut cauza din proprie iniţiativă. În ziua de 21 ianuarie a apărut în ziarul Evenimentul zilei un articol în care se arăta cum unii protestatari au fost plătiţi pentru a se afla în stradă. „Prima de protest”, cum este numită, a constat în 50 de lei, bani oferiţi de către USL simpatizanţilor opoziţiei. Acest eveniment a fost surprins şi în câteva videoclipuri care au fost postate în acea zi pe internet.

Un alt eveniment important a fost demiterea ministrului de externe, Teodor Baconschi, în data de 23 ianuarie, pentru unele apelative din declaraţiile susţinute de acesta la adresa protestatarilor, atunci când i-a catalogat drept fiind produsul „mahalalei violente și inepte”. Tot în aceaşi zi a avut loc o sesiune extraordinară a Parlamentului, convocată de toate partidele politice parlamentare ca urmare a  manifestaţiilor din ultimele zile.

În aceste zile de protest, presa internațională a relatat că deși autoritățile au retras proiectul de reformare a legii sănătății prin care se acorda acces și firmelor private în sistemul de urgență, oamenii au continuat să iasă în stradă cerând demisia președintelui Traian Băsescu și a premierului Emil Boc.

Reuters subliniază violențele de duminică seară din capitala României, relatând ciocnirile dintre jandarmi și protestatari, dar afirmă că România, deși a adoptat în ultimii doi ani măsuri dure de austeritate, a evitat protestele de masă care au izbucnit în întreaga Europă. Același lucru scrie și BBC, respectiv că „protestatarii care demonstrează împotriva măsurilor de austeritate s-au ciocnit cu forțele de ordine. Violențele au izbucnit în ziua de 15 ianuarie în timp ce se manifesta împotriva președintelui Băsescu, acuzat de scăderea dramatică a nivelului de trai în România. Peste 30 de persoane au fost reținute de poliție.”

CNN anunță că poliția a fost nevoită să folosească gaze lacrimogene împotriva manifestanților care cer demisia președintelui Băsescu și alegeri anticipate și subliniază faptul că „participanții au blocat circulația și au aruncat cu pietre în forțele de ordine. Protestele au început joi și au fost provocate de proiectul legii sănătății.” Postul de radio Deutsche Welle relatează că „protestatarii și-au exprimat furia față de măsurile de austeritate dar și față de corupția larg răspândită, cerând demisia președintelui Traian Băsescu, altădată popular”.

The New York Times scrie că „protestele din ultimele zile sunt cele mai serioase de când președintele Băsescu a venit la putere, în 2004. Sunt rezultatul frustrării față de tăierile salariilor bugetarilor, reducerea ajutoarelor sociale, creșterea impozitelor, nepotismul din instituțiile de stat și corupția generalizată.”, iar The Guardian conchide că „politicienii români trebuie să se reconecteze la realitate”.

Acestea sunt faptele. Ce cred eu? Deşi fiecare om are dreptul să protesteze legal, un sistem nu se schimbă numai sub presiunea străzii. Protestele din ultimele zile au schimbat unele lucruri (demisia ministrului de externe si taxa auto) acestea s-au facut sub presiune, ca reacţie şi sunt mult prea puţine. Adevărata schimbare se face intr-un mod democratic, fără scandări, fără violenţe, fără distrugeri. Prin alegeri.

Soluţia nu este să îl înlăturăm acum pe Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. El a dorit, se pare, doar reformarea statului social. Chiar a fost dispus să renunţe la 2 ani de mandat la schimb cu Reforma administrativ – teritorială. Acest lucru se va întâmpla, oricum, mai devreme sau mai târziu. Şi după aceea ce vom face? Oamenii nu mai vor reprezentanţii Partidului Democrat Liberal, dar nici ai Uniunii Social Liberale la conducere. Ei nu se mai simt reprezentaţi de tipul actual de politician.

Soluţia este să găsim pe cineva care să ne reprezinte şi să ne apere interesul nouă, oamenilor de rând, în paralel cu o „alfabetizare” politică. Cineva care să schimbe sistemul, să facă din România o ţară în care să fim mândri că trăim. Cineva care să nu fie corupt, să nu accepte mită, să îşi ducă la bun sfârşit scopul pentru care a fost ales. Cineva fără un trecut controversat, dubios, cineva „imaculat”.

Şi deşi pare greu de găsit, eu cred că acestă persoană este de fapt mai aproape decât mulţi dintre noi cred. Şi nu s-a aflat în stradă în ultimele zile, nu şi-a revărsat furia asupra preşedintelui Băsescu şi nu i-a cerut demisia, nu a scandat, nu a înjurat, nu a susţinut conferinţe de presă pentru a-i îndemna pe protestatari să continuie cu ura şi violenţa. Nu a făcut aceste lucruri, ci, dimpotrivă, le-a cerut protestatarilor să se manifeste paşnic şi i-a cerut opoziţiei să respecte cutumele democratice europene care cer consumarea la termen a mandatului legislativ. Voi îl cunoasteţi?

În final, părerea mea este că susţinerea unui lider politic autentic este cea mai bună soluţie, atât pentru mine, cât şi pentru poporul român. Pentru că acea persoană, pe care ne-o dorim cu toţii, se află aproape. Trebuie doar să deschidem ochii şi să susţinem adevărata schimbare, atunci când ni se arată.

Bibliografie
•    ro.wikipedia.org
•    theophylepoliteia.wordpress.com
•    www.evz.ro
•    www.imondo.ro/blog
•    www.b1tv.ro
 

Comunicat

al Filialei Noua Republică TIMIŞ

privind  amânarea pronunţării sentinţei în dosarul Trofeul Calităţii

Noua Republică Timiş consideră că amânarea pronunţării deciziei în dosarul Trofeul Calităţii, în care este implicat un fost prim-ministru al României, – aşa cum se arată în comunicatul Biroului de Presă al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a României din data de 23 ianuarie 2012 – este un semnal negativ ce loveşte în credibilitatea şi imparţialitatea justiţiei din România.

Acest fapt se adaugă acuzelor de încălcare a legii aduse de Direcţia Naţională Anticorupţie vizând unii judecători ai ICCJ, inexistenţei decretelor prezidenţiale de numire in funcţie de către Preşedinţie a judecatorilor ICCJ, aşa cum prevede Legea 303/2004, art.30, al.1., precum şi acuzelor interne si externe privind încălcarea de către justiţie a principiilor separaţiei democratice a puterilor în stat.

Toate acestea aduc atingere percepţiei Justiţiei în ansamblul ei de către cetăţeni şi de organismele care monitorizeaza implementarea măsurilor asumate de către statul român, cuprinse în Mecanismul de Cooperare şi Verificare.

 Noua Republică Timiş îţi exprimă neîncrederea în capacitatea sistemului judiciar de a răspunde nevoii de reformare internă,  acţiunile acesteia fiind din ce în ce mai mult percepute ca apărătoare al unui sistem corupt, părtinitor şi îndreptat împotriva cetaţenilor României.

Mişcarea politică Noua Republică promovează Statul de drept, valorile şi interesele naţionale precum şi principiile democraţiei constituţionale, dorind impunerea printr-o nouă Constituţie a răspunderii penale, fiscale şi administrative pentru magistraţii care comit abuzuri.

Timişoara, 24 ianuarie 2012