Blog iMONDO

Ni se vorbeste, din ce in ce mai des si mai apasat despre NEVOIA COABITARII. O fac lideri precum Cristian Preda, dar si altii, explicandu-ne ca era inevitabila si necesara. Ca Traian Basescu nu a tradat ci … si aici urmeaza scuze, scenarii cu ambasade si conspiratii.

Cui foloseste? Actorilor si beneficiarilor starii de fapt care, si asta e realitatea, l-a pus pe Tiberiu Nitu in fruntea Parchetului General? Omul de care depinde ascultarea si interceptarea telefoanelor in cazul infractiunii din zona gulerelor albe. Aceeasi realitate care l-a izolat pe Daniel Morar? Si nu numai pe el, ci si pe Alina Ghica sau Cristi Danilet? Repet, cui foloseste?

Pericolul este acela de a crede. Se spala un om, un sistem, niste tovarasi. Se arunca la gunoi tot ceea ce s-a construit in Romania pentru transparenta si implementarea statului democratic. O constructie fragila, ce-i drept, dar insasi democratia, prin structura sa e fragila. Pentru ca ea e un echilibru intre niste puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca.

Suntem in aceeasi situatie ca in 1990: o miscare inceputa impotriva comunismului s-a stins, prin manipulare si forta, intr-o coabitare a poporului roman cu esalonul II si III ale Partidului Comunist Roman. Partid pe structura caruia s-a creat FSN, mama tuturor partidelor de stanga de dupa 1990: PDSR, PD, PDL, PSD, plus cele care s-au bazat pe structuri securiste si care s-au varsat acolo unde trebuie. Partidele istorice i-au dat pe Maniu si Bratianu afara si si-au pus oameni controversati, de-a lungul timpului, in fruntea lor.

Coabitam cu politicienii, legati la ochi prin televiziuni, in timp ce ni se fura din buzunare si bruma de venit sau avere pe care o mai avem.

Nu mai avem fabrici, nu mai avem combinate, dar ne vindem terenurile, CFR Marfa si hidrocentralele ca sa ne platim datoriile pentru imprumuturile din care nu s-au construit, in 23 de ani, decat cativa kilometri de autostrada.

Ne mai pasa?  Am ajuns o tara populata cu coabitaci, definitie a unor oameni care se complac in a convietui cu propriul lor esec, ca si presedintele tarii? Suferim de fatalitate mioritica. Foarte putini, cei care mai spera, sunt etichetati ca vaicaristi sau li se aplica cate o corectie stradala precum jurnalistului Mircea Marian, fara ca autoritatile sa intervina.

Tutea spunea, striga chiar, din adancurile trairilor sale din perioada tortionar – comunista, “Romanilor, nu va mai alegeti conducatori care nu-si iubesc tara!”. Daca ar mai trai acuma, cine stie, poate ar reformula, graind asemanator, "Romanilor, nu credeti in cei ce coabiteaza!”. Fie si numai pentru ca Iliescu a demonstrat ca stie sa-i aduca la ascultare pe toti, dincolo de principiile si valorile care nu ar trebui niciodata negociate: libertatea, speranta, justitia, legea, siguranta, independenta si bunastarea acestui popor. In coabitare toate acestea isi pierd sensul.

Sa traiti bine!

Doi dintre candidatii la alegerile din 2004, Traian Basescu si Adrian Nastase traiesc momente dificile in raport cu justitia. Ce vor decide ei sau decid altii pentru ei zilele acestea, le va schimba total imaginea publica, chiar destinul.

Traian Basescu trebuie sa semneze sau nu decretele de numire a echipei de procurori ce ii are cap de afis pe Tiberiu Nitu si Codruta Kovesi.

In spiritul coabitarii cu USL, cei mai multi se asteapta la o tradare a justitiei si nerecunoasterea muncii procurorilor de buna credinta si eficienti din DNA si PG. Acesti procurori nu au beneficiat de un proces transparent de selectie ci au trebuit sa admita imixtiunea politicului in justitie prin tripleta Ponta, finul – ministru al lui Ponta si cozile de topor din CSM.

Aici voi face o adaugire, cel putin necesara: CSM-ul a dat o data aviz de respingere, cel putin in cazul lui Nitu. Atunci era un CSM cu Daniel Morar in comisie, una destul de exigenta si care, in lumina pactului de coabitare, trebuia schimbata.

Schimbarea la care a pus umarul si Traian Basescu a produs efecte: acelasi Nitu, reevaluat cu intrebari complicate din sfera codului penal, de genul "diferenta dintre eficienta si eficacitate" a raspuns, evident, nu?, suficient de clar si competent ca sa fie admis.

S-a schimbat Nitu? NU! Prestatia sa a fost identica ca atunci cand Daniel Morar era in CSM. Atunci ce s-a schimbat? Unii membri din comisie, mesajul presedintelui fata de justitie si, la fel de important, evidenta ca USL a penetrat suficient redute precum CSM-ul. Doar cateva voci din societatea civila, pe ici pe colo, mai iau atitudine si, asa cum am auzit la o prezentare facuta de Cristi Danilet, feed-back-ul primit de judecatori si procurori, extrem de important pentru acestia, este pe zi ce trece mai dezarmant.

Forta contextului, invocata de Traian Basescu cand a semnat pactul de coabitare si a spus adio PDL-ului, il poate face pe Traian Basescu sa numeasca pe cei 6 procurori in functiile cheie din Ministerul Public. Are argumentul avizului favorabil al CSM si argumentul interimatului prelungit al unora la sefia parchetelor. Ce nu are Traian Basescu, ceea ce-i va aduce reprosul inclusiv al fan-clubului sau in care sunt destui talibani, este diferenta de mesaj fata de momentul in care a primit votul decisiv in 2004 si 2009: atunci era perceput ca aparatorul justitiei, acum este invinsul de sistem, tradatorul cauzei si, probabil, finalul de mandat prezidential il va gasi in pozitia "infrantului de sistem", chiar daca nu va recunoaste.

Va fi un alt Emil Constantinescu. Si probabil ca in 2-3 ani il vom vedea la aceeasi masa la care stateau Voiculescu, Iliescu, Emil Constantinescu si Regele Mihai I, intr-o armonie tovaraseasca de primavara. Inca mai sper ca nu.

In ceea ce-l priveste pe Adrian Nastase, cererea formulata de procurori si consistenta probelor din dosarul Zambaccian il poate retrimite din nou dupa gratii, de asta data recuperand si restanta de sentinta, ramasa neexecutata.

De ce e Adrian Nastase atat de important in acest context? Pentru ca este semnalul cel mai clar pe care justitia, prin condamnarea sa, l-a dat ca este independenta. Pentru ca la Congresul PSD s-au varsat lacrimi in direct si in reluare pentru "suferinta nedreapta" a acestuia, caz extrem de grav de presiune si imixtiune politica intr-o sentinta judecatoreasca. Pentru ca a platit bani grei Adrian Nastase ca sa fie spalat de partid si media: televiziunile au preluat cu exactitate postarile sale din penitenciar de pe blog, iar dupa eliberarea inainte de termen, persoane importante s-au inghesuit sa-l elogieze la lansari de carte si evenimente de "cultura" politica, prezentandu-l pe fostul premier condamnat penal ca pe unul al viitorului si de o "calitate" ce nu trebuia sa permita o sentinta cu executare.

Dupa aceste actiuni venite dinspre PSD, daca verdictul final va fi de condamnare cu executare, se va da inca un semnal ca judecatorii nu au "aplecat steagul", ca spalatoria USL nu e eficienta si ca procurorii si-au facut treaba construind un probatoriu care sa cantareasca greu in decizia completului de judecata. Mai greu decat presiunea politica in justitie.

Asadar zile importante: Traian Basescu va decide predarea sau nu a justitiei in bratele USL iar justitia va arata ca s-a predat sau nu politicului.

Aceasta e miza, dincolo de contextul invocat de televiziuni, de ce va transmit pareristii, formatorii de opinie si fostii informatori. Forta contextului nu poate functiona dincolo de democratie, de separatia puterilor in stat, de limitarea puterii politice, de manipularea televizata si institutionalizata, de interesele strategice ale Romaniei si imaginea pe care si-o construieste.

Altfel noi toti vom coabita cu saracia, cu infractionalitatea din zona gulerelor albe, cu incompetenta si cu jaful institutionalizat.

Ai timp?

Ia o coala de hartie, buna si una A4, pune-o landscape, adica culcata si traseaza o linie, pe mijloc, de sus in jos, apoi alta, tot pe mijloc, de la stanga la dreapta. Ai desenat doua axe in functie de care poti pune partidele politice existente in 2004, in functie de doctrina: PSD undeva in stanga liniei verticale din mijloc, PNL ceva mai la dreapta, PD intre ele si celelalte pe langa. Astea au fost partidele. Peste ele desenam statul, asa cum era el in 2004, undeva intre totalitarismul lui Adrian Nastase si PSD (stanga socialista totalitara) si tentativa de democratie ceruta de Uniunea Europeana (liberal). Cu o justitie incalecata de sandei, un executiv obedient, un parlament transpartinic dar populist si destul de nationalist in esenta arata ca statul era unul creat dupa chipul si asemanarea lui Ion Iliescu.

Asadar un stat asistentialist, fragil democratic, expus abuzurilor, puternic implicat in economie, mare majoritate actionand in zona gri din cauza suprataxarii. Un stat centrat pe social-democratie, de stanga, pe care il vom desena pe coala de hartie ca un patrat cu centrul pe PSD. Un patrat mare, care sa cuprinda toate celelalte partide politice desenate pe coala A4. Cum centrul acestui patrat este pe PSD, PD si PNL devin partide de dreapta, la stanga ramanand doar PRM.

Am pus pe hartie partidele, statul, iar acum sa-i punem pe Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu in mijlocul partidelor lor. La fel si pe Adrian Nastase. Oamenii politici care vor influenta urmatorii ani ai Romaniei.

De ce acest joc, de ce acest desen pe care l-am descris mai sus? Simplu, ca sa avem in fata ochilor statul, partidele si persoanele cu influenta.

In plus, in 2003 – 2004 exista un factor de aderenta al mesajelor folosite de taberele aflate in competitie electorala si care a determinat alegerile prezidentiale: peste asteptarea ca statul sa devina mai libertarian, mai descentralizat, venea aderarea la Organizatia Atlanticului de Nord (NATO). Si PSD si PNL dar si PD veneau cu un mesaj de integrare europeana si euroatlantica, dar Alianta DA a plusat.

Populatia isi dorea aceste recunoasteri externe ale Romaniei. Cu Ion Iliescu si oamenii lui se credea ca va fi mai greu insa asteptarea generala era aceea ca, o data acceptati, romanii o vor duce mai bine. Acesta a coincis cu mesajul aliantei DA: "Sa traiti bine!" Punct ochit, punct lovit!

In 2013 Romania nu arata prea mult schimbata dar factorul de aderenta este cu totul altul.

Fata de 2004 avem 3 partide noi (PPDD, Forta Civica si Noua Republica) si doua aliante politice (USL si Alianta "DA" PNTCD – Forta Civica). Le puteti desena pe coala A4 sau puteti redesena scena politica din 2013 pe verso sau pe o alta foaie de hartie.

Mai avem certitudinea ca Traian Basescu nu mai poate candida. Si nici Adrian Nastase. Apar astfel nume noi creditate de sondaje cu sanse, dar si contestate: Victor Ponta cu o popularitate incredibila, Crin Antonescu sustinut teoretic de USl, apoi Mihai Razvan Ungureanu despre care ultimul sondaj, GeoPOL spune ca ar avea 39 si ceva la suta cota de simpatie. Si altii ce pot creste in ochii potentialilor votanti dar numai pe nise: Dan Diaconescu, Marian Preda, Cristian Diaconescu, … plus omniprezentul Mugur Isarescu dar care a declarat ca nu mai doreste sa se implice politic. Persoane care trezesc fie sperantele unora, fie sunt trecuti cu vederea de "expertii" politici plimbati pe la televiziuni, dar fiecare cu sansele lui, mai mici sau mai mari.

Asteptarea nationala difera si ea fata de 2004: criza economica a lasat urme adanci, iar dezamagirea USL, pentru cei mai multi dintre romani, pe fondul lipsei unei guvernari credibile, a dus nu la o scadere in sondaje a acestei aliante, ci la o scadere evidenta a apetitului politic al publicului. Nu degeaba analistii spun acum ca este suficient sa aduni in jur de 1,5 milioane de voturi pentru a castiga alegerile de la anul.

Pe acest fond, avem "solutia" gasita de Victor Ponta "spune-le ce vor sa auda!", aplicata cu rezultate bune in sondaje si solutia Crin Antonescu, care inghite porcii trimisi de PSD in alianta, doar pentru a ramane unicul candidat prezidentiabil al USL, cu promisiunea ca acesta sa nu mai faca gafele monumentale din perioada cat a asigurat interimatul prezidential in vara lui 2012. Opozitia pare divizata si anemica acum, dar poate avea sanse cu un candidat comun, iar cel mai bine situat in sondaje pare a fi MRU.

Se nasc doua variante pentru USL: una in care PSD nu accepta sa nu aiba un candidat unic si va merge la anul cu un independent pentru a nu incalca protocolul USL sau/si cu Victor Ponta, iar a doua in care raman la beneficiile transpartinice, pe fondul neinversarii trendului de popularitate si accepta varianta Crin Antonescu. Asta sigur ca depinde si de ce se va intampla cu Dan "Felix" Voiculescu, cat de liber si cat de ocupate vor fi Antenele sa-l spele de justitie si pacate.

Din punctul de vedere al factorului de aderenta Victor Ponta pare a avea cartea castigatoare pentru USL pentru ca este mesagerul potrivit, daca dam crezare sondajelor, dar are si un mesaj interesant, articulandu-si discursul in functie de publicul tinta.

De partea cealalta, opozitia poate merge pe o singura carte castigatoare: sustinerea unui candidat comun, MRU sta cel mai bine in sondaje, deci pare mesagerul ideal, si gasirea mesajului cu cea mai mare aderenta la publicul ce l-ar putea vota. Doar ca la boicotul mediatic care i se aplica acum lui M.R. Ungureanu e extrem de dificil sa faca diferenta, asta insemnand echipe profesioniste, sondaje punctuale, targetate pe teme de politici publice, postura, dar mai ales structuri si bani. Pe care inca nu le are dar le poate avea.

Acum luati din nou foaia de hartie A4 si puneti-i pe Ponta, pe Crin si pe MRU in mijlocul partidelor lor. Daca Ponta va castiga sau un reprezentant al USL, statul nu se va clinti de acolo de unde este acum. A demonstrat-o istoria ultimilor ani.

Daca insa opozitia devine unita si MRU castiga, statul va veni usor catre dreapta, suficient cat sa creasca din nou o clasa de mijloc puternica, prospera, alfabetizata economic, politic si civic, cu sanse de a schimba viitorul Romaniei.

Dincolo de dorinta mea si a multora ca mine, realitatea spune ca ultima solutie e departe de reusita, asa cum arata piesele jocului politic acum si are putine sanse de a deveni realitate. Dar nu e imposibil!

„USL trebuie la un moment dat sa se separe, iar aceasta separatie trebuie facuta cu foarte multa grija” spunea unul din liderii USL, Miron Mitrea, la B1TV la o ora de maxima audienta. Invitat în studio alaturi de liderul ONG-ului Fundatia Miscarea Populara, Marian Preda si de ganditorul socialistilor, Vasile Dancu, emisiunea a dat masura unei posibile coabitari viitoare. Laudandu-se reciproc, dand voie liderului MP sa-si prezinte intentiile si marfa, gustul unei viitoare „bune intelegeri” PSD – MP incolteste inevitabil in mintea simpatizantilor uneia sau alteia din taberele privitoare.

De ce amintesc aceste aspecte? De ce le dau importanta?

Reasezarea girata de Traian Basescu, cel putin in fata camerelor de luat vederi, a politicii romanesti in lumina spargerii viitoare si, cred eu, doar de fatada a USL, arata cateva miscari pe care cei interesati de subiect ar trebui sa le aiba cel putin sub observatie. Iata ce cred eu si ca mine, din ce in ce mai multi scriitori si analisti politici (Ion Cristoiu, Mircea Marian, Daniela Ratiu, probabil si altii):

A. SFERA REFESENIZATA (apx. 75% din optiunile electorale)

Alianta formata de Grupul Infractional Organizat Grivco, cunoscuta si sub numele de USL a atras in timp formatiuni sau factiuni ale unor partide politice. A facut-o suficient de abil incat Romania sa aiba o opozitie slaba, din ce in ce mai putin vizibila. Partide precum PDL sau formatiuni precum UDMR, desi aflate de facto in opozitie, fac un blat cu USL vizibil de pe luna. Atrase de sinecuri (pe care incep sa le primeasca, cel putin la Primaria din Timisoara – consilier, director, membru in consiliile de administratie, etc) persoanele care decid in PDL si UDMR au incetat sa mai faca opozitie sau o fac doar declarativ.

Asadar ciolan, blat si, avand la dispozitie structuri politice atrase de mirajul puterii, pesedistii girati si de Traian Basescu gandesc probabil o reasezare de forma a spectrului politic, astfel:

1. Pseudoputerea (51%)

Formata in jurul PSD (vom considera acest partid ca fiind deja PSD + UNPR), partidul cel mai bine plasat in sondaje, cu peste 37% in optiunea de vot, viitoarea alianta va fi probabil formata din

PSD + MP (aripa Udrea din PDL) + UDMR + minoritati

adica un 37% PSD + 9% cu cat e creditat acum MP + 5% UDMR > 51%. Avand la dreapta sa Miscarea Populara, aceasta pseudoputere (pentru ca va fi in cardasie cu pseudoopozitia) va avea guvernul dar se va asigura de sustinerea unei majoritati confortabile in Parlamentul Romaniei. Inclusiv pentru a modifica Constitutia.

Cea mai controversata aparitie in aceasta suma de partide si formatiuni pare a fi MP, nu-i asa? Ca PSD poate face aliante cu UDMR, UNPR sau minoritatile o stiam de mult. Dar MP?

Ca sa poata scinda de forma USL si sa fie la guvernare, PSD-ului ii mai trebuia o formatiune cu care sa-si asigure majoritatea de 50% + 1. Ea pare a fi Miscarea Populara, iar semnalele sunt din ce in ce mai multe. De la "armonia" amintita la inceputul articolului, spectacolul TV al "intelegerii" de la Cotroceni a liderilor celor doua entitati politice dat presei la investirea ministrului justitiei si pana la backgroundului celui care s-a ocupat de la Cotroceni de Miscarea Populara, nimeni altul decat Cristian Diaconescu, o punte eficienta de legatura dintre Traian Basescu si PSD.

Chiar iesirile lui Victor Ponta de la TV din ultima perioada i-au vizat pe MRU (al treilea lider politic in sondaje) si PDL-ul lui Boc, decat pe Traian Basescu si Miscarea Populara. Ei?

2. Pseudoopozitia (35%)

Cum Vasile Blaga a cerut membrilor partidului sau sa aleaga intre Miscarea Populara si PDL, desi e unul care a spus ca va colabora cu alte partide, precum PNL, e clar ca in stilul sau caracteristic a ales opozitia „constructiva” la PSD. E evidenta si ruptura in acest partid, chiar daca ea nu a fost inca oficializata. Membrii PDL care s-ar desolidariza de Blaga nu au inca unde sa se duca. PDL e un partid in care divortul e pronuntat dar partajul nu s-a facut inca.

Revenind, pseudoopozitia va fi formata mai mult ca sigur din

PNL + PDL (aripa Blaga) + PC

Aceasta semiopozitie, desi are ca intentie de vot cam cat are PSD acum, 35-38%, ea poate asigura alternanta la guvernare prin trecerea MP si UDMR dintr-o barca in alta, asa cum cel putin liderii maghiari ne-au aratat ca este nu numai o dorinta ci chiar, cu putine intreruperi, un „must have”: ramanerea in orice conditii la guvernare.

B. VIITORUL POLITIC ( apx. 15%)

Ce mai ramane dincolo de fesenizarea politica de mai sus? Un grup de partide si o alianta destul de firava, de dezbinata si care insumeaza 15% din intentia de vot exprimata in aceste momente in sondaje:

PPDD, Alianta DA si Noua Republica,

formatiuni pe care Traian Basescu le ignora si le va ignora in continuare si pe care cei aflati in sfera refesenizata le vor ataca in permanenta. Pe ele si pe liderii lor.

Alaturi de societatea civila, de ONG-uri, de comunitati mai mult sau mai putin organizate sau vocale, aceste formatiuni vor avea de ales: fie a se vinde pentru a intra in sfera refesenizata, dar la putere, fie prin trecerea parlamentarilor sai in barca pseudoopozitiei sau pseudoputerii, fie prin absorbtii si fuziuni, fie prin incetarea existentei lor, considerand ca nu se mai merita si ca resursele aflate la dispozitie sunt insuficiente.

Desi cu exceptia PNTCD toate sunt constructii noi, pornite de jos, desi sunt a treia (PPDD) si a patra (Alianta DA) formatiuni in sondaje, ele insumeaza aproximativ 15% din optiunile electoratului roman (PPDD 9% + ADA 5,5% + NR 0,5%) si au un prezidentiabil foarte bine cotat in sondaje, pe Mihai Razvan Ungureanu. Asadar au potential.

Ramane de vazut cum vor sti sa-si gestioneze aliantele, cum vor sti sa-si promoveze oferta politica, cum vor sti sa-si atraga un electorat fidel unor cauze pe care ele insele le vor imbratisa in viitor (justitia, societatea civila, apararea democratiei, etc) si pe care sa le reprezinte in viitoarele actiuni politice.

Asadar.

Asistam la o reasezare a spectrului politic. Reconfigurarea prezentata in acest articol pare un compromis toxic si, in acelasi timp, arunca la cosul de gunoi doua din preconceptiile vehiculate in zona electoratului de dreapta pana acum. Respectiv „reconstructia dreptei” (cel putin in jurul PDL e un si mai mare nonsens) ce nu mai poate fi posibila in aceste conditii si a doua, „omul providential Traian Basescu”. Presedintele pare ca isi asigura, pe ultima suta de metri de mandat, o retragere in stilul Emil Constantinescu, cel invins de structuri.

O afirm cu parere de rau, dezamagirea pe care a produs-o si o va produce in continuare transformandu-se in „inghititor de porci”, trimisi la Cotroceni pe banda rulanta de Victor Ponta si PSD, e mult prea mare si, cel putin privind justitia, e periculoasa pentru semnalele pe care le trage. A spus-o Daniel Morar si o spun procurorii DNA care se organizeaza, mai nou, pentru a se putea apara de imixtiunile politicului in justitie.

Asa ca dragi cititori avem de ales: refesenizarea Romaniei sau dam credibilitate unor structuri si unor oameni noi? Cu alte cuvinte, pe cat ne vindem viitorul si cui?

Sa traiti asa cum decideti! Sper ca bine.

O veste proasta pentru orice miscare politica noua: Legea lui Moore. Acesta imparte oamenii – in fuctie de o idee, produs sau miscare noua -, in 4 categorii: Adeptii Timpurii, Majoritatea Timpurie, Majoritatea Tarzie si Minoritatea Tarzie. Un fel de Clopotul lui Gauss.

Ei, intre prima categorie, Adepţii Timpurii şi a doua, Majoritatea Timpurie, Legea lui Moore spune ca exista nu o distanta majora, ci o adevarata prapastie. Adica ce e usor adoptat de primii, nu este nici macar inteles de majoritari.

Observ cum adeptii timpurii de pe Facebook sau din preajma lui Traian Basescu doresc sa ne bage in ochi cu tot dinadinsul Miscarea Populara. Ori reactia adversa este direct proportionala cu intensitatea actiunii acestora.

Noroc ca explica Malcolm Gladwell mai bine ce trebuie facut. Dar pentru a intelege asta, dragi "miscareti populari", trebuie sa puneti mana pe carte. Ca doar nu credeti ca lumea asta e logica. Daca era asa barbatii calareau ca femeile si femeile ca barbatii, nu?

Sa zicem ca in Marea Britanie Partidul Laburist obtine 70% din sufragii si, in urma unor dezvaluiri ca membrii de seama ai acestui partid au afaceri ilegale cu firme din Hong-Kong si Pretoria, decid sa faca ceva sa nu ajunga la inchisoare. Sa zicem ca au incalcat legea privind transportul si comercializarea diamantelor, iar acum cea mai buna solutie e sa puna niste procurori "agreati" care sa inchida ochii.

Partidul Conservator ar lua atitudine fata de imixtiunea Partidului Laburist in justitie dar lupta interna de dupa alegeri e atat de mare incat partidul e ca si inexistent politic. Presedintele, mister Blagter, se lupta cu celelalte motiuni din interior, pentru ca nu-si asuma esecul alegerilor. Partidul e paralizat.

Regina, adepta a dreptei conservatoare, sustine o factiune din Partidul Conservator la alegerile din martie. Din pacate favorita reginei din Partidul Conservator,  Lady Udrief, pierde alegerile interne. Echipa domnului Blagter fuge cu voturile la Palatul Modringham si e declarat castigator. Mrs. Udrief depune contestatie, dar la numaratoare iese asa cum trebuie.

Regina iese in vesta la B1BBC TV si anunta ca Partidul Conservator nu mai are loc in inima ei de regina. Doreste formarea unei fundatii, Miscarea Perlei Coroanei si desemneaza pe cel mai laburist consilier al sau sa se ocupe de acest ONG.

Speriati de consecinta scandalului, membrii Partidului Laburist fac un simulacru de concurs privind procurorii si imixtiunea in justitie este mai mult decat evidenta. Regina ia atitudine si, la prima runda de negocieri, respinge procurorii propusi de Ministrul Justitiei. Acesta isi da demisia si, impreuna cu fostul Avocat al Supusilor, Benny Hill, sunt numiti judecatori la Curtea Constitutionala a Marii Britanii.

Premierul, interimar la justitie, se intalnaste cu regina si face un troc politic, incalcand regulile de selectie a procurorilor si nominalizeaza ½ din cei respinsi anterior, plus un procuror agreat, pe fuga, de partidul conservator. Regina iese si spune ca agreeaza trocul.

Vocea Rusiei aplauda iar votantii sunt cuprinsi de o neincredere accentuata in politica. A doua zi procurorul sef isi anunta demisia, in semn de protest fata de controversata declaratie a reginei. Tensiunea creste, cel putin pe site-urile de socializare.

Noroc ca imediat iese Ambasadorul Romaniei in Marea Britanie, Ion Jinga si, intr-o engleza impecabila, se pozitioneaza in favoarea reginei. Dintr-odata lucrurile sunt clare si viata merge mai departe: bataia in partidul conservator continua, partidul laburist guverneaza din nou la televizor, regina isi traieste ultimele zile in liniste, fara spectrul instalarii republicii, iar puscariabilii sunt salvati.

God save the Queen and mister Jinga!

Acesta este un pamflet. Persoanele care s-au simtit reprezentate sunt rugate sa-si continue batalia cu dusmanii reali si inchipuiti. Gheorghe si Ion sunt rugati sa se mai ridice inca o data. Cine stie!