Blog iMONDO

Cred că nu este o noutate pentru nimeni faptul că fiecare entitate vie, fie ea şi un stat ca România, are duşmani. Până şi Dumnezeu se luptă cu forţele iadului într-o bătălie dintre bine şi rău. Ca această entitate să se poată lupta cu inamicul său uneori este bine să se vadă prin ochii acestuia. Aşadar ce ar face duşmanul României pentru ca victoria lui să fie deplină?

La cum arată ţara acum nu cred că mai are multe de făcut. Întâi de toate pentru că România e condusă prost şi pentru că cei mai mulţi cred că mergem pe un drum greşit. Apoi pentru că am ajuns să ne luăm la harţă partizanând pro sau contra de fiecare dată când orice idiot care iese pe sticla televizorului ne spune ceva. Ori pentru că am ajuns agresivi, nerecunoscători, inculţi şi nerăbdători inclusiv cu noi înşine? Şi exemplele pot continua. De ce toate astea?

Poate pentru că europenii ne percep ca pe hoţii continentului. La asta contribuie suma de furturi comise de conaţionali în alte ţări, asemănarea voită, cred eu, între termenul de rrom (gipsy) şi român, dar şi atitudinea unor politicieni ca Adrian Severin, Adrian Năstase sau Victor Ponta de a nu demisiona atunci când au planat asupra lor acuzaţii de furt sau plagiat. Astfel că la imaginea proastă a românilor duşmanul nu are prea mult de lucru. Ce ar mai putea face totuşi un duşman al României? Poate ar pune pe cineva să repete că nimic nu se mai poate face şi că românii sunt o naţiune de mâna a doua?

Sau pentru că trăim prost, mare parte dintre noi. Lucrând într-o economie în care munca este supraimpozitată pentru a susţine un stat obez şi sinecuri politice, unde plusvaloarea adusă este mică sau foarte mică, unde investiţiile bancare în cash flow funcţional sunt mici şi vor fi şi mai mici, nemaivorbind de o educaţie financiară adecvată. Adăugam costul mare al serviciilor de subzistenţă, reţeaua de hypermarketuri care înghite o mare parte din veniturile populaţiei şi dobânzile bancare foarte mari. Ajungem la un nivel de trai mic în comparaţie cu al celorlalte ţări.

Ce ar mai avea un duşman al României de făcut? Poate să împingă deficitul bugetar către valori în care împrumuturile statului să apese pe generaţiile viitoare? Plus dirijarea fondurilor către pensii şi salarii nu către investiţii. A! Şi atragerea de fonduri europene cât mai mici. Cu alte cuvinte să nu se schimbe nimic sau să se mai înrăutăţească pe unde mai este posibil.

Sau pentru că managementul în România este sub orice critică. A citit cineva Legea răspunderii ministeriale? Nu există obligaţii ale celor care ne administrează ţara şi nici penalităţi sub forma de contravenţii şi infracţiuni. Lăsate la aprecierea Codului Civil sau a Codului Penal, faptele de corupţie, proastă administrare a statului sau lipsa de eficienţă sunt greu de dovedit şi, chiar dacă s-ar face, procedura de reţinere şi cercetare este extrem de greoaie. Aşadar România este un rai pentru incompetenţii ce doresc îmbogăţirea peste noapte pe seama politicii şi a sinecurilor.

Ce ar mai putea face un duşman al României ca să se asigure că lucrurile merg prost? Să se asigure ca acest SISTEM să rămână intact? Nimic să nu se schimbe?

Sau pentru că românii au ajuns o populaţie căreia nu-i mai pasă. Acţiunile civice se fac cu o mână de oameni atunci când chiar trebuie făcut ceva sau contra cost cu o maşină de propagandă tot mai gripată atunci când interesul unui partid sau a altuia o cere. Suntem scârbiţi de politică pentru că o percepem ca pe ceva negativ şi stă sub puterea noastră de a înţelege ce se întâmplă în spatele acţiunilor politicienilor şi ale statului, pentru că nivelul de cultură politică este extrem de mic. De menţinerea la un nivel mic se ocupă "formatorii de opinie" plătiţi bine de cei care au interesul de a induce în populaţie că e bine ca X sau ca Y să ne conducă iar ieşirea din a gandi în afara lui X sau Y poate fi periculos. Cum altfel ne-am explica menţinerea la putere a unui Iliescu sau a mai ştiu eu căror persoane controversate.

Ce ar mai avea de făcut un duşman al României? Poate să se asigure că ţara este divizată între susţinătorii lui X si susţinătorii lui Y. Inclusiv în familie fratele şi sora sau tatăl şi fiul trebuie să se certe iremediabil pentru că susţin pe X sau pe Y?

Trăgând linie şi adunând şi prostiile unui Ponta ce se crede şeful de stat al unui trib din Africa apărat de un sistem care începe să scârţâie în faţa acuzelor aduse de justiţie sau de o parte a presei şi a blogosferei, duşmanul României ar cam şoma în misiunea lui de a ne vedea pierduţi pentru totdeauna. Deşi ar mai fi un loc unde ar putea să mai facă câte ceva: în interiorul nostru ucigând speranţa că într-o zi vom începe să gândim că se poate şi altfel. Apoi că putem gândi împreună. Să comunicăm liber, aflând că nu suntem singuri şi că suntem asemănători. Ca apoi să putem acţiona eficient având posibilitatea de a ne schimba soarta, conducerea, politicienii, ţara. Că de fapt schimbarea stă în puterea noastră şi că schimbând ce facem acum ne schimbăm viitorul.

Paretto spunea că 20% din oamenii unui grup produc 80% din rezultate. Aşa că nu e nevoie ca toţi să avem speranţă, să gândim altfel, să comunicăm, să ne asociem, să acţionăm împreună, să (ne) schimbăm. E suficient ca doar 20% dintre ei să o facă pentru a ajunge în punctul de balans (The Tipping Point).

Tu eşti printre ei sau încă mai asculţi de duşmanul din interior?

Asadar avem guvern nou. Nou doar prin partile portocalii. Udemeristii si uneperistii nu au banca de rezerve a PDL-ului si joaca cu aceiasi obositi Borbely, Kelemen sau Oprea. Oricum stau mai bine in sondaje decat credeau ca vor obtine dupa inca un an de criza, an electoral unde apele inghetate ale corodarii la guvernare nu prea par sa-i deranjeze.

Traian Basescu si-a mai jucat inca o carte politica. Cum spunea Theophyle pe blogul Politeia, presedintele stie pivnitele si mansardele intunecate ale politicii romanesti. Mai mult, jucand pe cartea cu care a defilat Noua Republica pana acum (oameni tineri si competenti), poate a mai salvat ceva din aterizarea fortata a PDL-ului. Picajul va fi mai lin, se pare.

Asadar esalonul I de la PDL poate iesi la pensie. Boc si cu ai lui ca ne-au prelungit criza pana am facut una de nervi, iesind in strada sa mai uitam de soacra si de fundalul muzical cu mate chioraind, BVB-ul si aripa fesenista putand pleca in excursie in Brazilia de unde Che Guevara de Constanta tocmai s-a intors.

Poporului i s-a dat o noua speranta, tonomatelor inca niste oase de ros: CV-urile noilor jucatori din guvern, Declaratiile de avere, insinuari, mistificari, teoria conspiratiei cu Mossad si FBI. Trai pe vatrai, numai ca pana nu da stevia inca se mai pot gasi cativa care sa nu uite de factura la gaze si la termoficare, de pretul la carburanti si de lipsa creditarii si sa iasa in strada cand se mai inmoaie gerul. O noua presiune a strazii ar putea altera imaginea bancii de rezerve care tocmai ce isi face incalzirea pe gazon.

Ramane insa de cercetat atent "capitularea" lui Victor Ponta. Ca doar nu l-a apucat instantaneu dragul de Mihai Razvan Ungureanu. Cum spunea Baba Cloanta cu Globul de Cristal acum ceva timp, cred ca se pregateste refesenizarea Romaniei. Toate itele duc catre aceasta ipoteza, una care il va baga definitiv pe Crin Antonescu in somnul anonimatului politic: fie Ponta are cadavre in dulap care l-au facut mielusel si atunci Traian Basescu va avea PSD-ul la degetul mic (nu ca Ponta ar avea mare influenta in Partidul Social – Democrat, insa noul peisaj marin pictat de presedinte incepe sa le placa si iliestilor hrebenciungieni), fie nu le are insa partidul i-a trasat o noua misiune.

Inca un argument? Uitati-va la UNPR sau UDMR confruntate cu un maxim 5% la alegeri, la sondajele de acum si care nu vor zice nu la o colaborare cu un PSD reformat, fie si de ochii alegatorilor de stanga "mai exigenti". Mai mult, PDL si UNPR (dreapta si stanga politica) conduc bine merci in anul de gratie 4 de dupa criza mondiala. Asa ca, macar din inertie, mai merge un partid de stanga la putere.

Vom asista astfel la mariri de salarii (pe gustul tuturor politicienilor ce vor dori voturi usoare) in an electoral, mariri de pensii, precum si alte liante electorale care sa tina "bazinele" unite de cordonul ombilical politic.

Mai conteaza factura cand placerea va fi nepretuita? Meciul va fi aprig, vom bea bere si vom manca mici in pauza dintre reprizele de injuraturi, vom crapa in continuare seminte intre dinti, scuipand in capul si viitorul copiilor nostri. Doar noi suntem resemnatii, nu?

Hai! De-acuma liniste, ca incepe meciul. Au intrat rezervele!

Orice persoana conectata la realitate poate observa presiunea, aproape de paroxism, la care cetatenii sunt supusi. De parca problemele economice legate de criza nu erau de ajuns, asistam la o escaladare a presiunii politice pe care nu o vad defulata pe canale sigure, care sa nu afecteze factori importanti, precum credibilitatea nationala, fie ea si BBB-.

Poate asta se vrea, poate ca este doar o dovada suplimentara a prostiei sau a dezinteresului fata de interesele nationale ale unora dintre exemplarele politice ce stiu ca o tara care sa fie asezata pe meritocratie si democratie autentica nu i-ar accepta. Eu cred, desi inca nu am dovezi, ca aceatsa presiune este artificiala si este consecinta accelerarii judecarii proceselor penale de inalta coruptie. Incepe sa se lase, ce-i drept timid, cu verdicte de inchisoare cu executare: Adrian Nastase, Sorin Ovidiu Vantu si, sunt convins, vor urma si altii. Si asta, celor cu bani si aflati in aceasta postura, nu le convine.

PRESIUNE POLITICA

Folosindu-se de un fitil aprins de presedintele Traian Basescu atunci cand l-a atacat in direct pe Raed Arafat la televiziune, politicienii au pornit o ofensiva "la baioneta" si la comanda prin care cetatenii sunt agresati astfel:

- presiunea strazii: alimentarea cu bani si foloase ale unora dintre "manifestantii" din piete sau organizarea de actiuni in strada de catre partide. Se incearca astfel atacarea puterii, a legitimitatii democratice a mandatului acestora, prin crearea unei senzatii de "vointa unanima populara". Alimentata cu sondaje de opinie care arata nivelul de incredere scazut, USL-ul, principalul "opresor" incearca impunerea de alegeri anticipate cu cateva luni inainte de alegerile la termen. Motivul logic nu exista, cel adevarat tinand poate cont de judecarea sub presiunea strazii a unor procese de coruptie.

- presiunea asupra justitiei: acuze de imixtiune ale lui Traian Basescu in judecarea procesului lui Adrian Nastase, la care adaugam mitingul de la Pitesti organizat de PSD pentru a face front comun in jurul infarctmiocardicului inchipuit Constantin Niculescu. Au urmat acuze directe ale fostului procuror Victor Ponta ca, atunci cand USL-ul va ajunge la putere va pedepsi cativa magistrati. O interventie grava insa nepedepsita de cei care acuzau ca Legea raspunderii magistratilor inseamna o imixtiune a politicului in sfera justitiei. Inclusiv ONG-istii de serviciu Alistar sau Parvulescu au tacut la auzul unei asa enormitati la adrea democratiei si a separatiei puterilor in stat. Poate ca banul e mai motivant dacat asumarea unor principii pentru care spun ei ca activeaza.

-presiune pe Parlamentul European: Seminarul organizat de USL cu sprijinul socialistilor – democrati si liberalilor europeni la Parlamentul European,  un teatru ieftin prin care s-a incercat sanctionarea Romaniei si taierea de fonduri europene pe motiv de "Jos Dictatura" – Rovana Plumb este dovada scopului acestei actiuni – pune inca o presiune atat pe putere cat si pe institutiile statului. Inclusiv mediul de afaceri care deruleaza proiecte europene este afectat. Imaginati-va ce presiune este pe cel care a scos bani din buzunar pentru achizitii si sa se vada cu banii rambursati la anul sau poate niciodata, pentru ca asa vrea Rovana Plumb, Victor Ponta sau Crin Antonescu. Dar ce sa stie ei, ca doar "timpul trece leafa merge", nu?

-presiune pe televiziuni: la TVR se disputa un meci derizoriu intre combatantii din interior care si-au asumat pozitii pro-putere sau pro-USL. "Memorialul durerii" s-a transformat intr-un instrument cu care s-a realizat eliminarea doamnei Rodica Culcer din TVR. La actiunea de sustinere a doamnei Culcer de pe internet, a iesit la baioneta pe Facebook Emil Hossu – Longin, fiul doamnei cu memorialul, amenintand. Gest nepermis. Parinti si copii, neamuri, rude apropiate ce au invadat televiziunea publica si care fac acum jocurile unui partid sau al altuia, dupa interese meschine. Intoarcerea la perioada Sassu pare inevitabila.

Si ca tot vorbim de televiziuni sa nu uitam cum a fost scos Radu Moraru (Nasu) de la televiziunea detinuta de patronul RDS – RCS si care acum transmite on-line. Ori divizarea Realitatii TV. Sau numirea lui Sebastian Lazaroiu, om politic, la o televiziune apartinand unui comunist notoriu. Si, ca tabloul sa fie complet, adaugati inactiunea CNA-ului, sub patronajul caruia se intampla toate. De ce? Pentru ca manipularea, oricat ne-am impotrivi sau am nega, functioneaza. Iar pentru asta este nevoie de vuvuzele.

-presiunea pe Parlament: de ieri, politicienii sunt in vacanta platita. Nu ca ar fi fost, pana acum, la munca. Nu. Doar se fac ca nu le convine Traian Basescu si vor alegeri anticipate. Din cate se pare Senatul este blocat. Suficient ca nicio lege sa nu treaca, desi, macar una este necesara: Legea electorala pentru 2012. Sa mai vorbesc despre Legea reorganizarii administrative sau implementarea referendumului din 2009? Mai are vreun sens? Ii vom vedea, insa, pe la televiziuni, coafati si vopsiti, pensati si odihniti, cu buzunarele pline de bani si interese, cu sacii in caruta, ducand grija "omului de rand care nu intelege" cand cineva, cu subiect si predicad, devoaleaza aceasta magarie.

-presiunea pe primari si institutii: un articol din Renasterea banateana reda declaratia sefului filialei PSD Timis in care afirma ca intr-un sondaj intern al partidului au fost inclusi si unii primari din PDL. Cine crede ca asta s-a facut pentru ca PSD-ul a ramas fara posibili candidati se inseala: e doar o presiune pe primarii cu potential de a castiga voturile din localitatile lor de a trece la USL. Si daca se intampla la Timis de ce sa nu se procedeze la fel si in alte judete? Mai ales in cele declarate "rosii"? Daca se intampla la nivel de primari, de ce sa credem ca in institutii nu se procedeaza la fel? Ca doar sefa de la ITM Timis prinsa in flagrant cand lua mita, pentru partid o facea, nu?

-presiunea pe mediul de afaceri: a inceput joaca cu "marim desi nu avem de unde". Salariile, pensiile sau ajutoarele sociale fac obiectul promisiunilor "din buzunarul" nostru pentru a mai castiga simpatie si voturi de la credulii inadaptati ai realitatilor economice. La asta se adauga inca o presiune pe mediul de afaceri: marirea salariului minim inseamna taxe mai mari si profit mai mic sau faliment, la care adaugam deja traditionala finantare a campaniilor electorale de-a valma. Bani, presiune, risc de faliment. Toate pentru ca sa alegem din nou niste nulitati care peste 4 ani vor proceda la fel.

-presiunea pe populatie: taxe auto (si nu numai) mai mari, preturi la carburanti in crestere, costuri la intretinere peste posibilitati, rate neplatite. Adaugati televizorul care prevesteste apocalipsa si exacerbeaza ca Breaking News suicidul unei vedete bolnava psihic. Plus pericolul inchiderii firmei unde lucreaza fiecare sau desfiintarii postului de la stat. Sau obligatia de a mai face nu stiu ce curs sau a face inca o cheta pentru nu stiu ce sef care a mai scris o carte si nu are cui sa o vanda sau ca este ziua lui de nastere.

STOP!

Exemplele pot continua, adaugand alte forme de presiune la care suntem supusi si la care ni se induce ca nu mai avem alta solutie decat sa iesim in strada. Sa lasam rationalul si, emotiv si violent, sa scapam de presiune.

De ce toate astea? Pentru ca stiu ca pierd razboiul cu propriul popor. Ca timpul socotelii dupa fapta si rasplata a venit.

Sunt infricosati ca justitia lucreaza. Ca inca avem un leu stabil in raport cu euro. Ca avem sansa sa facem in sfarsit investitiile de care avem nevoie in infrastructura. Ca ne putem decide soarta. Sunt ingroziti ca stim ca hainele cele noi ale imparatului sunt doar o himera pe care ne-au servit-o peste 22 de ani, poporului catalogat ca "stupid people". Sunt terorizati ca vor pierde inca o data puterea si creditorii le vor cere socoteala in stilul in care interlopii o pot face. Sunt terifiati ca vor fi dati uitarii.

Pentru ca ei stiu ca suntem, ca popor, o forta mai mare decat ei si merg la intimidare, sa nu aflam asta. Iar atunci cand vom actiona unitar, cand le vom arata locul pe care il merita si vor ajunge acolo, aceasta presiune va inceta. Vom respira aerul libertatii apoi, ca dupa o furtuna apriga, ne vom umple inima cu INCREDERE si SPERANTA. Vom cauta COMPETENTA si o vom pune sa faca ce trebuie, pentru cetateni intr-o tara DEMOCRATICA. Sper sa nu ma insel.

Romania este o tara divizata. Tara in care din ce in ce mai putini construiesc si din ce in ce mai multi darama, e impartita zilele acestea in:

• Romania dezamagitilor si Romania nedezamagitilor,
• Romania indignatilor si Romania neindignatilor,
• Romania resemnatilor si Romania neresemnatilor,
• Romania mea si Romania voastra,
• Romania noastra si Romania lor,
• Romania sistemului si Romania antisistem…

Puteti gasi multe argumente pentru a imparti o tara care pare sa nu-si mai gaseasca linistea, si-a parasit parca propriul destin, si careia i s-a furat parca identitatea. Suntem din ce in ce mai des ravasiti, mai speriati, panicati… Pana cand? Ocupati cu impartitul, am uitat sa construim, incepand cu noi insine.

Cine si de ce se revolta azi?

Raportat la cele 10 zile de proteste, Romania mi se pare impartita acum in 3 categorii:

- cei care nu au acces la banii usori sau carora li s-a diminuat venitul. Aici descoperim bugetarii cu salarii mici si carora guvernul nu are de unde sau refuza sa le dea veniturile inapoi. Militarii scosi din sistem si carora li s-a umblat la pensii pe baza aportului lor la un sistem de pensii, presupus, nu realizat. Micii intreprinzatori nevoiti sa dea faliment pentru ca nimeni nu-i mai crediteaza, jecmaniti de controale care sa adune bani pentru partide. Revolutionari care se vad lipsiti de banii promisi de Iliescu.

Pentru unii dintre acestia scaderea nivelului de trai sau/si taierea veniturilor (salarii, indemnizatii de revolutionari, pensii militare, etc) reprezinta un motiv suficient de bun pentru a iesi in strada. Orice pretext de a o face este bun si nu pentru ca au sau nu dreptate, ci pentru ca viitorul pentru ei este sumbru: revenirea la veniturile anterioare pare o himera sau, pentru cei care au avut un business pare imposibila acumularea de capital si dezvoltarea societatii comerciale pe care o detin.

Nu toti au ales sa iasa in strada, desi ei sunt cei care platesc factura crizei. Neresemnarea unora dintre ei ii impinge sa gaseasca si altfel de solutii. Voi vorbi despre ele mai tarziu.

- cei care au acces facil la bani. Fie ca sunt bugetari privilegiati, spagari birocrati, fie ca sunt parte ai clientelei politice care au afaceri cu statul, ei formeaza acel SISTEM fata de care primii se revolta si au iesit in strada. Ei se simt atacati de protestele din strada si vor incerca gasirea oricaror metode de a-si apara privilegiile sau care cauta solutii oportuniste in caz de prabusire a sistemului. Ei sunt oportunistii.

In aceasta categorie ii gasim si pe cei pe care ii apara sistemul politic actual, nu numai partidele aflate la putere. De fapt se apara intre ei. Interesele transpartinice le-au oferit sansa accesului la un venit nesperat, fara prea mult efort, prin sinecuri, contracte oneroase cu statul, salarii mari, dividende, etc. Pe acestia nu-i veti gasi in strada, dar pe unii din ei ii recunoasteti din spatele televizorului, manipuland, dandu-va lectii despre ceea ce trebuie sa faceti.

- a treia categorie sunt cei care fac parte din a doua categorie si pozeaza ca sustinatori ai primei categorii. Aici intra politicienii care afirma, unii bombastic, ca sunt solutia, ca sunt "aparatorii strazii" si ca vor schimbarea. Nu vor decat accesul la si mai multi bani prin confiscarea puterii. Sunt cei mai periculosi. Ne pot fura viitorul personal sau al copiilor si nepotilor nostri.

Am sa iau trei cazuri:

- Crin Antonescu, care prin discursul radical de azi la adresa puterii s-a pozitionat in a treia categorie, uitand ca primeste bani buni mergand la munca din joi in pasti. La aceste venituri adaugati soferul care-i duce copiii la scoala cu limuzina Senatului, pe bani publici, plus alte venituri in urma aparitiilor la televiziuni. Acestea din urma nu sunt dovedite dar sunt presupuse daca tinem cont ca si Vantu facea la fel.

- Si ca tot am vorbit de moguli, hai sa vedem si cazul lui Voiculescu: s-a imbogatit in plina criza in timp ce televiziunile pe care le patroneaza "plang pe umarul demonstrantilor".

- Elena Udrea, de ce nu. Pozand in reviste glossy, epatand cu tinute de 14.000 de euro, facand contracte cu unii dintre cei care-l contesta pe Traian Basescu la televizor sau care-i ataca partidul care a pus-o in functie, ne repeta discursul cu efortul crizei si ce bine au facut ei tarii, evident ca pe banii nostri.

Si exemplele pot continua.

Ce facem?

La o analiza sumara, cei mai multi ne regasim in prima categorie. Unii dintre noi au ales sa iasa in strada, altii suntem dezgustati de actiunea politicianista si populista de confiscare a demersului ANTISISTEM (de fapt ANTI-ANTISISTEM pentru ca sistemul este unul indreptat impotriva normalitatii) si cautam altfel de solutii. Mai ales ca revoltele vor dura o perioada insa nu foarte mult timp. Ce vom face dupa? Emigram sau ne luam destinele in propriile maini? 

Sunt oamenii din strada in masura sa preia puterea sau vor desemna pe cineva care sa-i conduca tot pe incredere? Asa cum au facut cu emanatii Iliescu & Co. care ne-au adus la faliment si pe care i-am investit cu functia conducerii, sa nu uitam, cu 80% din voturi in 1990?

Din punctul meu de vedere solutia strazii nu este una viabila si ea este, din pacate, din ce in ce mai mult politizata. Nu va face dacat sa asigure accesul unor nulitati la putere, urcand pe dezamagirea noastra.

Dreapta presupune alte variante, constructive si inteligente. Unele prind deja viata.

Mai e cineva aici?

Actiunile din strada nasc doua intrebari majore:

1) Ce va schimba presiunea strazii?

2) Ce vom face dupa?

1) Ce va schimba presiunea strazii? Dupa parerea mea nimic. Nu va da decat prilejul unor populisti sa se erijeze in "salvatorii natiunii" asa cum spuneam mai sus si din ce in ce mai evident daca urmarim, spre exemplu, discursul de azi al lui Crin Antonescu. Ii vedeti acaparand electorat promitand, atacand, criticand, umflandu-se. Au bani facili, au posibilitatea sa ia voturi si, din punctul meu de vedere sunt cei mai periculosi pentru viitorul celor mai multi dintre noi. Asta pentru ca nu se va schimba nimic, vor fi doar supapa de moment a refularilor  sau paravanul dupa care SISTEMUL va functiona in continuare.

2) Ce vom face dupa? Unii dintre noi ne-am gandit din timp si am inceput din octombrie-noiembrie sa actionam, creand o platforma politica diferita de oferta actuala, chiar diferita de ceea ce se naste acum.

Diferenta dintre noi si cei descrisi anterior este ca nu avem banii acestora, nu vrem carisma ci proiecte care sa schimbe viitorul, nu pozam in salvatori insa construim salvatorii, punand la dispozitia cetatenilor o platforma politica deschisa. Folosind-o, cei care vor schimbarea, cei care invatam sa luam puterea legati de conditia "chemarii la vatra" pe care Noua Republica a pus-o ca si conditie de baza, asiguram meritocratia si democratia valabila, functionala, flexibila, duplicabila si reprezentativa pentru cei care vor "o tara ca afara".

Acum sau dupa ce protestele inceteaza, Noua Republica vine cu o oferta de lideri politici echipati corect, verificati si garantati de catre toti membrii miscarii. In acest sens,  oricine care doreste sa se implice, sa se pregateasca, sa fie viu, sa nu mai lase pe altii sa le decida viitorul, sa verifice candidatii propusi, sa ne reprezinte, sa faca un pas catre noi. Invitatia ramane deschisa si oferta noastra poate e bine sa o verifice inainte sa creada vecinul, colegul de serviciu sau "prietenul" care inca castiga bani usor si nu vrea schimbarea sistemului. Ca sa nu mai vorbesc de televiziunile perturbatoare de mesaj.

Cum numarul celor care se alatura miscarii Noua Republica este in crestere si modul corect in care ne dezvoltam incepe sa devina evident pentru cat mai multi dintre noi, ma face sa cred ca schimbarea devine posibila. Ea incepe cu noi si, ca neresemnat, am toate argumentele ca sa pariez pe Romania.

Miscarea prinde radacini.

Intre Craciun si Revelion aproape fiecare dintre noi traim starea bilantului. Fie al celui personal, al afacerilor sau al familiei, mai punctand, daca timpul ne mai lasa, unul – doua obiective din ce se mai poate face si, privind catre anul care se apropie, facandu-ne planuri. Pe aceste obiective, pornind de la o stare actuala, tragand linie poate, vom creiona ceea ce vrem sa facem, ceea ce vrem sa avem sau ceea ce vrem sa devenim anul urmator.

Cele mai multe sunt scopuri, obiective sau tinte personale. Asta este bine pentru ca, o data indeplinite, ele pot aduce beneficii si celor de langa noi: bunastare, satisfactie, mandria de a fi langa o persoana mai buna, sfaturi sau ajutor. Alte obiective sunt cele de familie, de grup, comune.

De ce nu?, unele pot fi obiective nationale. Stim ce ne dorim ca natiune? Ce ne dorim, atat de tare incat, o data indeplinit, notiunea de "roman" sa capete insemnatate si sa ne diferentieze? De ce numai Mihai Eminescu sa spuna "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie"? V-ati gandit?

De cand am inceput constructia proiectului NOUA REPUBLICA la Timisoara cel mai des m-am lovit de acest inceput de fraza: "Ar fi bine ca cineva sa …" Si aici puneti dvs. ceea ce credeti de cuviinta: "merga in Complexul Studentesc si sa le spuna ca Noua Republica exista si la Timisoara" sau "gaseasca un sediu in centrul orasului" sau orice altceva care suna bine dar la care persoana respectiva nu doreste implicare personala.

Motivele? Poate pentru ca persoana care construieste astfel de fraze nu crede ca poate ea singura, ori impreuna cu altcineva, sa faca ceea ce a vazut ca este necesar. Poate din cauza faptului ca nu stie, sau crede ca nu stie, poate ca ii e frica de esec, poate nu are solutii sau asteapta, pur si simplu, ca altcineva sa o faca in locul lui. Ca intr-o sala mare de asteptare, unde fiecare doreste ca cineva sa aduca trenul sau autobuzul la peronul care trebuie, noi doar asteptand cuminti sa vina ora imbarcarii. Iar daca nimeni nu ar alege sa se implice, construind sau conducand mijlocul de transport care sa ne duca din punctul unde suntem acum spre locul unde vrem sa ajungem, nu am face decat sa pierdem timpul vorbind discutii.

Ori, privind la cele cateva luni de cand am demarat impreuna constructia platformei Noua Republica, gasim cateva proiecte si realizari importante. Studiind mai atent, observam ca cineva, nu intotdeauna acelasi, si-a asumat raspunderea ca va face ceea ce a observat singur ca este necesar sau a fost intrebat daca poate sa faca. Astfel, acel "cineva" din fraza "ar fi bine ca cineva sa…" a devenit o entitate implicata, responsabila, care si-a asumat sarcina indeplinirii obiectivului. Trecand peste binele personal, iesind din conservatorism, din autoprotectionism, din criticism fara rost, incarcandu-se cu speranta, cu solutii, cu ajutor, a pornit la a schimba ceva din jurul sau.

Asta imi doresc eu pentru 2012: ca eu, si ca mine altii, cat mai multi daca este posibil, chiar toti romanii, sa incepem frazele cu "eu pot sa …" schimband acel fara de continut "ar fi bine ca cineva sa…" in actiune personala. Vom fi mai responsabili, mai implicati, mai specializati intr-un domeniu in care ne-am asumat actiunea, mai cunoscuti, mai multi, mai constienti de fortele noastre, intr-o tara in care este posibil sa schimbam ceea ce este de schimbat in bine si pe care il stim ca e necesar sa-l schimbam. Eu unul asa voi face. Pentru ca pot.

Dincolo de gandurile pesimiste care va atrag din cauza titlului (Romania trasa "de par", impinsa "in prapastie", etc.) exista doua adevaruri in jurul carora am sa construiesc acest articol:

1. orice tara, orice populatie are un caracter dinamic si, indubitabil, suntem dinamici chiar daca stim sau nu in ce directie mergem;

2. William James spunea ca "generatia mea a invatat ca-si poate schimba destinul schimbandu-si modul de a gandi".

Menirea cetatenilor unui stat este acela de a trai in libertate si in bunastare, de a-si apara aceasta stare si a o lasa mostenire generatiilor viitoare. Ea nu este o obligatie a statului, chiar daca articole din Constitutie duc cu mintea catre asa ceva. E ca la trecera de pietoni: "zebra" este doar un mod legal de a trece strada si nu un drept al pietonilor. Nimeni nu a primit de la parinti mostenire 2 metri patrati de trecere de pietoni in vreun oras din Romania.

Asadar obligatia noastra este de a trai in libertate si in bunastare si sa dam mostenire copiilor si nepotilor nostri aceste stari. Doar ca zilnic exista factori prin care, individual sau la nivel national, suntem atacati: ne sunt atacate libertatile (de a vorbi, de a munci, de a circula, etc) si starea de bunastare prin atacuri asupra sanatatii, a valorilor nationale, asupra culturii, educatiei, a veniturilor acumulate sau pe cale de a fi obtinute, etc. De aceea exista un pret al mentinerii libertatii si al bunastarii unui popor pe care fiecare dintre noi trebuie sa-l platim.

Care este pretul?

O intrebare care, o data pusa, atrage cel putin jumatate din raspuns:

1. Este necasar sa stim in ce directie mergem ca individ si ca natiune. Proiectia noastra in timp (intrebarea aia idioata gen "cum te vezi peste 5 ani?" capata astfel sens dupa ce ne-am intrebat degeaba pana acum "ce-ai facut in ultimii 5 ani?") devine importanta pentru a sti unde dorim sa ajungem. Iar acest pas este obligatoriu pentru ca vom trage noi de noi sa ajungem acolo si nu vom fi impinsi de altii sa ajungem acolo unde doresc ei. Identificati prin EI fie moguli, lobbysti, corporatii, grupuri gen Bilderberg, fie UE, UERSS, Rusia, SUA sau alte entitati cu interese mai mult sau mai putin benefice natiunii romane. Este si motivul pentru care cei mai multi politicieni au o imagine "sifonata" ca sa nu folosesc termeni mai duri, pentru ca nu au stiut unde doresc sa duca o natiune la inceput de secol XXI si imaginea a ceea ce suntem acum nu prea ne place.

2. Va trebui sa identificam "agresorii" libertatii si bunastarii noastre. Fie ei corporatii care produc o inflatie care ne ataca venitul lunar, fie ca este statul care ne supraimpoziteaza, fie ca este patronul care ne impune ce sa spunem la TV si ce nu, fie ca este UE care interzice sa comandam suplimente nutritionale fara reteta datorita aberatiilor din Codex Alimentarius, fie ca un Adrian Severin ataca imaginea, si asa sifonata, a Romaniei in lume, fie ca ni se introduc niste nonvalori de genul Iri si Moni in casele noastre si in mintea copiilor nostri si exemplele pot continua, trebuie sa stim cine sunt si ce fac. O data identificate va fi usor sa actionam impotriva lor fie cu lipsa de atentie fie mai agresiv, in functie de gravitatea fiecaruia. In caz contrar nu vom observa decat atunci cand efectele s-au produs, ceea ce poate fi foarte greu.

3. Este bine sa ne constituim in grupuri de actiune, sa militam, sa sprijinim, fiecare dupa puterile noastre. Spunea cineva ca "este suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic ca raul sa se produca". Chiar si un simplu boicot impotriva firmei care isi face publicitate la o latrina TV care-mi intoxica casa cu manipulari ordinare gen "lesinul in direct" poate avea efecte benefice. Se poate sa va inscrieti in asociatii gen "ARSIT" care militeaza pentru reforma sistemului national de taxe si impozite sau sa le sustineti demersurile prin a-i face cunoscuti sau a le da forta. Alaturi de informare, unirea eforturilor fiecaruia dintre noi poate apara libertatea si bunastarea natiunii. Cine nu crede poate lua exemple de la celelalte natiuni unde democratia functioneaza.

4. Schimbarea modului de a gandi al fiecaruia devine din ce in ce mai mult obligatorie. Vaicareala generala cu "rROMANICA este … (si aici urmeza epitete dintre cele mai colorate)" ar trebui schimbata prin a vedea ceea ce este bun si trebuie pastrat si a incepe, chiar de azi, sa schimbam ceea ce am murdarit, am uratit chiar daca nu noi personal. Am sa dau exemplul pensionarului de la bloc care-si amenaja bucata de teren din fata blocului an de an fara ca cineva sa bage de seama. Se obisnuisera cu a gasi acolo un loc curat, plin de flori, amenajat. Dupa moartea lui, in fata blocului au aparut buruienile, gunoiul, uscaturile. Abia atunci i-au apreciat munca si l-au regretat. Iar intr-o zi, cand nu s-a mai putut si locul a inceput sa puta, s-au adunat si, pentru ca nu aveau timp, au platit pe cineva care sa faca ceea ce pensionarul facea in mod gratuit fara ca nimeni sa aprecieze.

Eu unul prefer o Romanie trasa de o locomotiva de lideri romani, nationalisti, potentati, exemple de oameni asa cum oamenii sunt ei definiti ca fiinte rationale si imaginea lui Dumnezeu pe pamant. Cum, cu unele mici exceptii, nu le gasesc in clasa politica actuala sau cea in formare, cautarea trebuie facuta in alta parte. Stiu ca liderii exista dar s-a pus atata mizerie pe ochii nostri si ai lor incat ne-am pierdut speranta, crezand ca Romania nu mai poate fi decat impinsa de la spate prin legi care sa "educe" un popor privit ca plin de tare de comportament. E randul si datoria lor ca acum, cand inca nu e prea tarziu, sa-si accepte responsabilitatea conducerii, dar si a noastra de a porni curatenia din noi si din jurul nostru. Mai ales ca asteptam sarbatorile pascale, moment de curatenie trupeasca si sufleteasca, pentru a reinvia.